← Albumul muzical

PROIECTUL NAȚIONAL - ALBUMUL MUZICAL / PIESA 16

EPILOG

POVESTE ȘI VERSURI DIN BOOKLET

Ascultă versiunea LIVE pe Suno ↗ (filă nouă)

Textul de mai jos aparține ediției bookletului; poate diferi de interpretarea LIVE. Lectura este disponibilă fără cont Suno.

Coperta piesei
Coperta piesei 16 — EPILOG
Coperta albumului
Coperta albumului PROIECTUL NAȚIONAL - ALBUMUL MUZICAL

DESCRIEREA ȘI SCENARIUL PIESEI · BOOKLET, PAGINA 54

Povestea piesei

Epilogul cărții — Reconstrucția ca datorie civică

NUCLEUL EPILOGULUI

Epilogul înlocuiește speranța într-un om providențial cu încrederea într-o arhitectură durabilă. Un lider poate deschide o cale, dar nu poate înlocui instituțiile, competența, proprietatea productivă, educația, tehnologia și răspunderea. O națiune se pierde prin mii de renunțări mici și se reconstruiește prin mii de decizii corecte, asumate de oameni care refuză să rămână spectatori.

SCENARIUL CÂNTECULUI

Vocile unui bărbat și ale unei femei privesc înapoi către răni, pierderi, libertate și moștenire. Trecutul nu este idealizat și nici respins; este transformat în lecție pentru cei care vin. Casa, hotarele, cuvintele și amintirile au valoare numai dacă primesc un rost nou prin acțiunea generației prezente. Refrenul afirmă că povestea continuă dincolo de viața celor care o cântă.

JUDECATA COPILULUI

Copilul întreabă ce au făcut adulții cu lumea primită. Această întrebare concentrează criteriul moral al cărții: nu perfecțiunea moștenirii, ci capacitatea de a o îmbunătăți și de a transmite puterea de a alege. Adulții nu promit un drum fără crize, ci curaj, educație și libertatea de a construi. Dialogul «Alegem. Și construim.» reduce doctrina la două verbe esențiale.

SENSUL FINALULUI

Finalul nu închide proiectul, ci schimbă titularul răspunderii. «E rândul nostru», rostit de copil, poate însemna generația viitoare, dar și fiecare generație în momentul în care primește lumea. Povestea nu se termină cu noi tocmai pentru că reconstrucția este continuitate, nu episod. Moștenirea adevărată devine o țară mai capabilă și libertatea de a o duce încă un pas înainte.

EDIȚIA BOOKLETULUI · PAGINILE 55–57

Versuri

Am mers prin ani, prin umbră și lumină Cu tot ce-am fost, cu tot ce am pierdut Din fiecare rană și ruină Am învățat s-o luăm de la-nceput

Am învățat că libertatea doare Când nu mai știm ce facem cu ea Dar orice drum ce iese iar la soare Începe când alegi a nu ceda

Ne-au fost lăsate case și hotare Cuvinte, amintiri și câte-un dor Dar țara merge numai mai departe Prin cei ce-i dau, în fiecare zi, un rost

Ce-am moștenit nu-i doar o amintire Nici doar trecutul prins între coperți Trăiește-n tot ce ducem mai departe Și-n tot ce dăm celor ce vin apoi

Nu putem schimba ce-a fost cândva Dar putem alege ce va urma Din tot ce-am învățat până acum Mai avem împreună drum de dus

Povestea nu se termină cu noi Mai sunt atâtea drumuri de urmat Și celor care vor veni apoi Le dăm mai mult din tot ce-am învățat Povestea nu se termină aici Cât timp mai știm ce vrem să construim Din tot ce-am fost, din oameni mari și mici Rămâne lumea-n care vrem să fim

Poate-un copil ne va-ntreba odată Ce-ați făcut voi cu lumea ce-ați primit? Și poate cea mai dreaptă judecată Va fi în tot ce noi i-am dăruit

Nu-i vom promite liniște deplină Nici drumuri fără teamă de urmat Dar îi putem lăsa puterea de-a alege Și curajul de a merge mai departe

Să știe că nimic nu vine gata Că uneori refaci ce s-a pierdut Că țara nu-i doar granița și harta Ci oamenii și tot ce au făcut

Că poți cădea și totuși mergi-nainte Că fiecare timp își are greul său Dar cât păstrăm curajul viu în minte Mai știm să ne ridicăm mereu

Nu putem schimba ce-a fost cândva Dar putem alege ce va urma Din tot ce-am primit și am trăit Dăm mai departe tot ce-am învățat

Povestea nu se termină cu noi Mai sunt atâtea drumuri de urmat Și celor care vor veni apoi Le dăm mai mult din tot ce-am învățat Povestea nu se termină aici Cât timp mai știm ce vrem să construim Din tot ce-am fost, din oameni mari și mici Rămâne lumea-n care vrem să fim

Și noi ce facem mai departe?

Alegem

Și construim

Nu știm cum va arăta ziua de mâine Nici câte încercări vor mai veni Dar dacă vom rămâne lângă oameni Vom ști mereu pentru ce vom clădi

Nu trebuie să fim fără greșeală Nici să avem răspuns la toate E de-ajuns să păstrăm în noi puterea De-a face mâine lucrurile mai bine

Povestea nu se termină cu noi Mai sunt atâtea drumuri de urmat Și celor care vor veni apoi Le dăm mai mult din tot ce-am învățat Povestea nu se termină aici Cât timp mai știm ce vrem să construim Din tot ce-am fost, din oameni mari și mici Rămâne lumea-n care vrem să fim

Și dacă într-o zi vor întreba Ce-am făcut cu timpul care ni s-a dat Să poată spune cei ce vor urma Au dus povestea încă un pas

Nu moștenim doar ceea ce-a trecut Primim și drumul care va urma Iar tot ce mâine pare necunoscut Începe azi, cu fiecare dintre noi

Nu este ultima poveste

Nici ultimul drum

De aici înainte

E rândul nostru